Revista de Evaluare - Volumul 16 (1)
INCERTITUDINEA EVALUĂRII
Autor: Joseph HO
Evaluarea constă într-o estimare a unui preț ipotetic (valoarea de piață) a unui activ, care s-ar putea obține la o anumită dată (data evaluării), conform unui anumit scenariu (ipoteze). După ce a colectat și verificat datele și informațiile relevante, evaluatorul își poate utiliza competența, cunoștințele și experiența (CCE) și, folosind oricare dintre modelele automate de evaluare ori o combinație a acestor modele, sau calcule matematice efectuate manual, să determine această valoare. Combinația dintre date și informații, analiza științifică și logica subiectivă a evaluatorului aplicate cu scopul de a estima valoarea unei proprietăți sunt însoțite de incertitudine. Există trei tipuri mari de incertitudine în evaluare care pot fi clasificate în două categorii – incertitudinea din cadrul procesului de evaluare (poate fi măsurată) și incertitudinea externă procesului de evaluare (în mod normal, nemăsurabilă). Pot exista totuși relații de interdependență și de corelare între aceste forme de incertitudine, relații care trebuie să fie luate în considerare cu atenție în cadrul procesului de evaluare. Experiențele din trecut ne-au arătat că, de regulă, în evaluare incertitudinea apare după manifestarea unui eveniment extern, însă acesta influențează temporar piața. Atunci când sunt disponibile suficiente informații ulterioare evenimentului, evaluatorul poate cuantifica în mod credibil valoarea unei proprietăți. Totodată, se impun măsuri de precauție pentru minimizarea incertitudinii și ajustarea riscurilor, asigurând astfel lipsa erorilor în evaluare. Diferite ghiduri profesionale au sugerat moduri de abordare a incertitudinii din evaluare – transparentizarea procesului de evaluare și atenționarea clientului cu privire la incertitudine. Deși este cunoscut faptul că există întotdeauna o marjă de eroare, prin conduita sa profesională, evaluatorul are datoria de a-i furniza clientului său o evaluare bine documentată și fără erori.
DINAMICA PIEȚEI EVALUĂRII BUNURILOR DIN ROMÂNIA ÎN PERIOADA CRIZEI ECONOMICE DIN 2008 ȘI A CRIZEI PANDEMICE DIN 2020
Autor: Irina BENE, Elena IONAȘCU
Această analiză reprezintă prima de această natură care vizează piața evaluării bunurilor din România, plecând de la momentul de început a raportării activității de evaluare de către membrii ANEVAR, 2008. Metodologia constă în analiza bazei de date a ANEVAR ce conține rapoartele de activitate anuală a membrilor Asociației, persoane fizice și persoane juridice. Activitatea membrilor este exprimată în termeni de număr al rapoartelor de evaluare realizate și de cifră de afaceri, ambele repartizate în funcție de scopul evaluărilor și specializarea evaluatorilor. Datele avute la dispoziție, cumulate în intervalul 2008-2020, sunt analizate pentru a detecta efectele crizei economice din 2008 și ale crizei medicale pe care încă o traversăm asupra activității de evaluare. Tendința generală observată este de creștere a pieței evaluărilor în România, în ciuda celor două crize economice, și putem previziona că și în viitorul apropiat se va păstra acest trend dacă legislația din România nu va modifica drastic, de exemplu, modul de impozitare a clădirilor.
ESTIMAREA VALORII BUNURILOR CULTURALE MOBILE LA ÎNREGISTRAREA ÎN INVENTARUL MUZEELOR ȘI COLECȚIILOR PUBLICE. PROPUNERE DE MODEL DE LUCRU
Autor: Mădălin-Cornel VĂLEANU, Ioana Laura VĂLEANU
În cadrul acestui articol este abordată problematica estimării valorii de inventar a bunurilor culturale mobile. Obiectivul principal al lucrării este de a dezvolta și propune o metodă de evaluare fundamentată pe elemente explicit cuantificabile și pe raționamente credibile adaptată acestei categorii particulare de bunuri mobile. În vederea contextualizării problematicii abordate, articolul prezintă cadrul legal aplicabil bunurilor culturale mobile, raportat la modul de comercializare și de deținere a acestora și la posibilitatea transferării lor dintr-o țară în alta, și procedura de clasare a bunurilor culturale mobile care fac parte din categoriile juridice ale patrimoniului cultural național mobil, respectiv categoria tezaur și categoria fond. Observând că modul de distribuție a valorilor bunurilor de la o categorie la alta se circumscrie în tendința de creștere polinomială, metoda de evaluare propusă conciliază aceste tendințe generale, plecând de la premisa că fiecare categorie include caracteristicile categoriei anterioare, însă caracteristicile specifice categoriei fiind multiplicate. Noutatea acestei metode constă în faptul că la estimarea valorii de inventar a bunurilor culturale mobile, asimilată practic tipului de valoare justă, se propune corelarea și utilizarea punctajelor valorice atribuite bunului cultural mobil în urma expertizării sale în cadrul procedurii de clasare la rezultatele determinate în urma aplicării abordării prin cost.
AU PAVAT PARADISUL: EVALUAREA UNEI PARCĂRI
Autor: Barry A. DISKIN, David C. LENNHOFF
Evaluarea unei parcări poate presupune o parte din dificultățile întâlnite la evaluarea unui hotel, deoarece taxa de parcare include adesea mult mai mult decât simpla chirie pentru un loc de parcare, la fel cum prețul unei camere de hotel include mai mult decât chiria pentru spațiul unei camere. Acest aspect devine o problemă atât la abordarea prin piață, cât și la abordarea prin venit. În situațiile în care problema de evaluare presupune evaluarea dreptului de proprietate absolut asupra unei proprietății imobiliare de tip parcare, sarcina evaluatorului include separarea părții de taxă de parcare atribuibilă serviciilor, de partea atribuibilă chiriei pentru spațiul parcării. Acest articol va prezenta un scurt studiu de caz despre evaluarea unei parcări situate în proximitatea unui aeroport, cu scopul de a ilustra modul în care ar putea fi rezolvată această problemă particulară de evaluare.
Contul meu
Pentru a putea descărca revista trebuie
să aveți un cont gratuit de utilizator.
